Am remarcat ca in cazul relatiei artist-atelier, sintagma “Omul sfinteste locul” functioneaza perfect, dupa cum as spune si ca atelierul reflecta dimensiunea lumii artistului.
Atelierul, deasemeni la randul sau cred ca poate modela si influenta creatia artistului. Se creaza un soi de magnetism-dialog intre fiinta vie si materia inerta ce compune spatiul atelierului.
Artistul se alimenteaza si inconjoara de obiecte reper, pe fundamentul carora se cladeste lumea sa imaginara, ce mai apoi o transpune in opera. Astfel cred ca se explica faptul ca lucrarile realizate intr-o tabara de creatie, in alt spatiu, alt mediu, sunt diferite de lucrarile de atelier. Evident ca si aceste rupturi de ritm sunt benefice creatiei artistice.
Am reusit de multe ori ca prin analogie cu obiectele de studiu din atelier sa pot gasi solutii de rezolvare a unor probleme legate de compozitie, raport, cromatica, structura.
Atelierul este asemeni unei piste de lansare in lumea imaginara, lume ce poate mai plina de trairi intense decat cea din viata cotidiana, functie de acumularile fiecaruia. Lumea imaginara este mult mai profunda decat cea imediata, cotidiana, care oricum se transpune instant in memorie, ce a fost ieri sau ce va fi maine, tine deja de zona interpretativa. Unele detalii se accentueaza in timp ce altele dispar.
Lumea imaginara s-a nascut odata cu omul iar acest inger cred ca i-a facut viata mai frumoasa, aici cred ca este si originea artelor.
Revenind la ideea de atelier, pot spune ca este un spatiu in care se plamadeste o lume, ca si artist daca esti convins de acest lucru, poti transmite emotie, ceea ce este esential in creatia artistica. Dar pentru a reusi sa te pacalesti, folosesti tot felul de parghii, aduni in jur lucruri ce permanent au puterea sa vibreze in ochii tai si sa te incarce. E bine stiut ca in tot ceea ce faci iti este mult mai usor daca te gasesti in starea optima.
Tot in atelier ca si ucenic, poti lua microbul artei, acolo lucrurile capata o forma spiritual. De multe ori am plecat in anii de liceu din atelierul maestrului meu Ion Neagoe cu lucrari in care ma autodepaseam vizibil, aceleasi teme reluate in atelierul scolii erau mai putin consistente.
Atelierul este un spatiu intim destinat intrarii in transa, este o stare in care nu exista timp, facturi, dureri, lipsuri, miros, evident ca exagerez putin.