Ateliere

Primul meu spatiu dedicat creatiei, in care am simtit ca e important sa poarte amprenta mea, putand fi astfel numit atelier, a fost spatiul de pe strada Petru Rares nr 11, proprietarul casei fiind la acea vreme colectionarul de arta, binecunoscutul mare boem al Iasilor Miky Zaim.

Petru Rares nr.11

Micutul atelier avea deschidere la una din cele mai frumoase si ingrijite gradini cu flori ce prin efemera lor splendoare marcau trecerea imperturbabila a timpului. Ca un flash imi apare imaginea acestei gradini parca insangerata in perioada lalelelor rosii, foarte placut solicitat era si simtul olfactiv pana toamna tarziu cand mirosul amar de crizanteme era stins de prima zapada, iar gutuiul japoez ramanea impodobit doar cu fructele acre si galbene.

Pe una din laturile gradinii se afla o casuta pentru porumbei aproximativ 50 de exemplare, la un semn, un suierat, intregul grup de porumbei se roteau circular deasupra gradinii impresionand artistii invitati la masa de pranz ca la fiecare sfarsit de saptamana. Impresionat am fost sa vad de cel putin doua ori cum porumbeii masculi rotati vrand sa impresioneze femelele si probabil pe musafiri intrau in picaje fatale, striviti de trotuarul de beton din fata casei, aratau ca niste pepeni copti zdrobiti astfel incat le puteai numara semintele.

Micuta mea incapere a fost in permanenta transformata, a luat forma asemeni mie in anii liceului (1986 -1990) si in primii ani de facultate (1990 -1994), ea a fost si un veritabil iatac pentru evadarile in lumea literaturii universale. De neuitat sunt dupa-amiezile calduroase in care sechestrat cu sticla de apa langa pat, traiam citind Homer, Shakespeare, Kafka, Eliade.

“Romanul adolescentului miop” ma convins sa tin si un jurnal in acea perioada.

Tot aici am luat prima data contact cu arta culinara siriana, greceasca, iordaniana, intrucat in acea casa locuiau si cativa studenti medicinisti straini, ce gateau in aceiasi bucatarie. Salate de rosii cu foarte mult patrunjel si lamaie si putin usturoi tocat marunt, falafel, kebab, giros ,suvlaki, cu tot felul de mirodenii si la final un ceai negru concentrat, de-mi dadea palpitatii si imi batea inima ca unui pui de gaina.
In salonul casei se afla una din cele mai mari colectii de arta din Iasi ce continea aproximativ 150 de lucrari ale consacratilor artisti romani, de care am profitat din plin si o biblioteca pe masura la care aveam acces nelimitat.

In aceasta casa care avea pe frontonul ei scris “Munceste de parca ai trai o vesnicie si traieste de parca ai muri maine” am fost pot spune ucenic la scoala vietii cum spunea tata.

Sarariei nr.162

Pentru a rememora si descrie spatiul ce avea sa fie al doilea atelier in perioada 1994-2002 incep prin al cita pe scriitorul Nichita Danilov care in urma unei vizite la atelier in 1998 a publicat un articol in ziarul Monitorul.

Peretii erau tapetati cu smaltuita colectie de ceramica romaneasca, cu lucrarile mele cele mai noi, fotografii si tot felul de obiecte aduse din excursiile din Italia, Franta si Maroc.

Atelierul din strada Sarariei 162, fascina pe toata lumea, am si astazi ecouri in aceasta privinta si raman uimit, pentru ca la acea data nu eram constient de acest lucru.

Pentru mine a fost un spatiu al libertatii depline, aici curtea era imensa, natura se desfasura necontrolat, aproape salbatic, retraiam senzatii si stari din perioada copilariei petrecute la tara cu bunicii, eram din nou in mijlocul naturii.

Casa subreda era aproape in intregime destinata chiriasilor, mai toti tineri studenti. Soareci, pisici, caini, gaini, erau prezente familiare in curte si in casa.

Atelierul se afla la etaj astfel incat profitam de panorama asupra gradinii si de spectacolul naturii indiferent de anotimp, aici am avut revelatia singuratatii citindul pe Schopenhauer si tot aici am facut cele mai frumoase adunari si petreceri.
Am lucrat mult si inspirat in atelierul de pe Sarariei 162, majoritatea lucrarilor din ciclul “Geneza“ si “Semne” iar in vara lui 1998 am pictat “Babilon” lucrarea monumentala de la Directia Generala a finantelor Publice Iasi.

Lapusneanu nr. 7-9

In posesia atelierului din Lapusneanu am intrat fericit in toamna anului 2002, fiind extrem de constient de potentialul locatiei si de ce avea sa fie amprenta pozitiva asupra creatiei mele. Toate aceste spatii din vechea cladire de vizavi de Muzeul Unirii, au fost si sunt destinate creatiei plastice de aproximativ 50 de ani.

Inca de la inceput aici am facut simeze astfel incat toate lucrarile vechi si noi au acoperit albul peretilor in intregime, am instalat doua candelabre pentru o mai buna iluminare iar in balcon am plantat patru ghivece mari de leandru. Mai nou balconul a devenit spatiu de expunere pentru lucrarile de sculptura.

Forfota strazii Lapusneanu, imi aduce aminte de Venetia, inca nu am descoperit motivul, cert este ca suspendat in atelier nu-ti doresti decat mai mult timp de lucru.