Este un ciclu de lucrari ce descrie omul traind bucuria profunda a existentei. Axul discursului compozitional este ideea filosofica a lui Schopenhauer, “Lumea este reprezentarea mea”. “Nici o fiinta in afara de om nu se mira de propria sa existenta”. Preocuparile metafizice sunt esentiale omenirii, oamenii nu s-au putut dispensa niciodata de ele, caci religiile nu sunt decat niste metafizici populare, adaptate la puterea de intelegere a vulgului. Temple sau biserici, pagode sau moschei, in toate tarile, in toate timpurile sunt o marturie, in splendoarea si maretia lor, a acestei trebuinte metafizice, care pururea vie si puternica urmeaza de aproape la om nevoii fizice.