Senzatia pe care o am atunci cand modelez sau sculptez difera mult de cea cand pictez. Cred in acelasi timp ca cele doua forme de exprimare in bi si tridimensional se potenţeaza reciproc si imi ofera un cadru mai amplu de desfasurare.
Un alt motiv pentru care cred ca am inceput sa materializez discursul, simultan in pictura si sculptura, vine din dorinta de a folosi si alte cai de receptare ale privitorului.
Sculptura mea se poate percepe ca o imagine in oglinda, reflecta calitatea discursului si a expresiei artistice din pictura. Am numit acest tip de comunicare, discurs in oglinda, intrucat sculptura este ca o proiectie in forma a reprezentarilor de pe panza.
Sculptura mea este probabil necesara si pentru a verifica sentimentul realitatii de valabilitate fizica a lumii pe care o imaginez si compun.
La metamorfoza acestui act artistic creator, sculptura din pictura se referea Pablo Picasso atunci cand spunea ca “Sculptura este cel mai bun comentariu pe care un pictor il poate face unei picturi”.
Expresia operei de arta se datoreaza in buna parte specificului tehnic si material, in sensul in care tehnica, prin ea insasi participa la geneza formelor, pentru a transpune in material definitiv, folosesc o gama foarte variata de materiale: ghips, lemn, rasini, metal, fibra de sticla, bronz, silicon.